Întins pe-o rogojină de paie,
Pe-acoperişul casei mele
Îmi petreceam amiaza primăverii
Purtat de amintiri, departe…
Soarele, tocmai dezăpezit
Arunca bucuros căldură
Prin toate ungherele îngheţate
Din sufletele oamenilor.
Mi-era bine…
Şi-aproape aţipisem, când..
De-odată…, din depărtare,
Adierea vântului, aduce cu ea ţipete…
Urlete de ură…
Zbierături…şi forfotă…
Luat prin surprindere,
Am tresărit, alergând să-nţeleg…
Mulţime de oameni răi,
Pietre… Soldaţi… O cruce…
Şi un Galilean lovit şi huiduit…
Ajuns aproape,
M-am angajat ca spectator
Urmărind grozava trădare de pe strada mea
Destul de retras, dar impresionat.
La colţul uliţei înguste ce dă în strada mea,
Numită Dolorosa,
Galileanul, zdrobit de greutatea crucii
Se prăbuşi pe lespezile reci şi colţuroase
Ale istoriei noastre…
M-am năpustit prin mulţime, să Îl ridic,
Dar strigătele de ură şi suliţa romanului,
M-au trântit înapoi, în loja mea de spectator.
Isus, cu greu…şi chinuit…
Se ridiă din nou, păşind spre mai departe
Pe strada mea…
După vre-o zece paşi, căzu din nou…
Ţinându-se cu mâinile rănite,
De pietrele cioplite din strada mea…
Parcă dorind să spună:
„Mă mai iubeşte cineva?”
M-am năpustit din nou să îl ajut,
Dar, aceeaşi suliţă mă-mpinse iar,
În scaunu-mi de privitor,
Şi-mi zise scurt: „Stai liniştit, nu-i treaba ta!”
Cum să stau liniştit romane,
Când Împăratul Meu ce suferă atâta chin,
Este curat, nevinovat…
Cum să stau liniştit, suflet hain?…
Isus căzu a treia oară
Sub crucea grea şi mare,
Zdrobindu-şi palmele, genunchii…
De pietrele ursuze, ce stau înfipte
Ca spectatorii-n loje, pe strada mea…
Acum nici că mă mai opreşte,
Nimic şi nimeni să-i dau ajutorul,
Poţi să loveşti cât vrei romane,
Crucea, mi-aparţine.
Mântuitorul m-a privit, ducându-I crucea…
De fapt, e crucea mea….
Pe care a purtat-o El.
Mântuitorul meu, purtându-mi crucea,
Pe strada mea…
Când m-am trezit, era la fel
Şi soarele… Şi rogojina…
Dar sufletul mi-era schimbat!
Am început să plâng, să strig de fericire,
Am coborât de pe terasă,
Şi-am prins s-alerg pe pietrele cioplite
Spunând la toţi vecinii mei
Despre Isus, Galileanul, Mântuitorul meu!
Îţi mulţumesc Isus pentru visul meu
Ce m-a trezit din loja mea de spectator!
Îţi mulţumesc, O Doamne, pentru mântuirea,
Ce trece încă şi pe strada mea!
Superb. Mă simt privilegiat ca am auzit aceasta poezie interpretata chiar de autorul ei.